Una dintre degustatoarele mâncării lui Hitler își povestește viața: “La o oră după ce mâncăm ce ne puneau în față, plângeam de fericire că am scăpat cu viață”

Fiecare fel de mâncare putea fi ultimul. Și la o oră după ce termină ultima îmbucătura din felurile gătite pentru Hitler, Margot Wolk, atunci în vârstă de 25 de ani, împreună cu colegele ei, erau fericite că au mai câștigat încă o zi de viață, consemneaza The Independent.

  • Una dintre degustatoarele mâncării lui Hitler își povestește viața: “La o oră după ce mâncăm ce ne puneau în față, plângeam de fericire că am scăpat cu viață”

Margot Wolk nu era simpatizantă a naziștilor, dar printr-un concurs de împrejurări a ajuns printre cele 15 tinere femei care-I degustau mâncarea lui Hitler, din departamentul de comandă “Wolf’s Lair”, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.

Misiunea ei era aceea de a mânca din preparatele pregătite pentru el, înainte că Fuhrer-ul să ia masă, măsură de siguranță luată pentru că nu cumva să fie otrăvit.

Margot a fost singura care a supraviețuit. Toate colegele ei au fost împușcate de soldații Armatei Roșii, în ianuarie 1945. Acum este văduvă, și a dezvăluit, după decenii de vinovăție și rușine, experiența ei de degustător, la o emisiune găzduită de o televiziune din Germania, RBB din Berlin.

Una dintre degustatoarele mâncării lui Hitler își povestește viața: “La o oră după ce mâncăm ce ne puneau în față, plângeam de fericire că am scăpat cu viață”

“Fuhrer-ul era vegetarian”, și-a început ea dezvăluirile. “Existau tot felul de zvonuri că englezii voiau să-l otrăvească. El nu mânca niciodată carne, așa că noi aveam de degustat zilnic orez, tăieței, ardei, fasole și conopidă, pregătite în diverse feluri”.

“De fiecare dată, fetele, colegele mele începeau să plângă atunci când li se punea farfuria în față. Apoi trebuia să așteptăm o ora, să vedem dacă suntem otrăvite sau nu. Și, de fiecare dată, plângeam de fericire că am scăpat cu viață”, și-a continuat Wolk relatarea.

Margot Wolk s-a născut în 1917,  în Berlin, și a avut o copilărie fericită. Tatăl ei era angajat al cailor ferate germane și i-a asigurat un trai lipsit de griji. Toate acestea au durat până în 1933, când naziștii au venit la putere.

A devenit degustatoare printr-un concurs de împrejurări. Apartamentul în care locuia alături de soțul ei, Karl, a fost bombardat, el s-a înrolat în armata, iar Margot s-a gândit că va fi mai liniștită dacă se mută împreună cu mama lui în Partsch, o localitate aflată la 700 de kilometri de Berlin și care acum se numește Partz și se află în Polonia. Orășelul însă se află la o aruncătură de bat de centrul de comandă al lui Hitler, Wolf’s Lair.

Primarul orașului a obligat-o pe Wolk să accepte slujba de degustatoare. În fiecare zi, un ofițer SS le lua de acasă pe ea și pe celelalte fete, cu un autobuz, și le conducea la o școală, acolo unde trebuiau să mănânce porții din felurile ce urmau să-I fie servite lui Hitler.

“Nu l-am văzut niciodată pe Fuhrer”, povestește ea, “măsurile de securitate erau draconice”. Cu toate acestea, a fost violată într-o noapte de un ofițer SS.

Teama Cancelarului nu era nefondată. Pe 20 iulie 1944, un grup de ofițeri germani au încercat să-l asasineze detonand o bombă în Wolf’s Lair.

Mi-aminesc că stăteam pe niște bănci de lemn, când am auzit un zgomot asurzitor. Suflul exploziei ne-a împins de pe bănci și am auzit pe cineva strigând că Hitler a murit. Bineînțeles că nu era adevărat”, a mai spus ea.

Aproape 5000 de germani suspectați că au fost implicați în complot au fost executați de naziști. Între măsurile suplimentare luate de Securitate, a fost și aceea ca doamna Wolk să se mute în Wolf’s Lair.

La sfârșitul lui 1944, când Armata Roșie înainta, doamna Wolk a fost ajutată să scape de un prieten ofițer SS: ea a fugit cu un tren folosit de Goebbels și a ajuns la Berlin.

Berlinul a capitulat în față rușilor în mai 1945, dar ororile războiului nu s-au oprit atunci pentru Margot Wolk.

Noi, femeile tinere, ne îmbrăcam în haine demodate, pentru a părea că suntem în vârstă, dar am fost reținute de ruși, eu și mai multe fete, ținute captive într-un bloc și violate timp de două săptămâni.

Acel coșmar nu l-am putut uita. N-am mai putut avea copii”. A fost salvata de un ofiter britanic.

În 1946, Karl, soțul ei, a fost eliberat dintr-un lagăr rusesc de prizonieri. Avea 45 de kilograme și era de nerecunoscut. Cei doi au încercat să ducă o viață normală, dar la câțiva ani s-au despărțit.

Fostul ei sot a murit la inceputul anilor ’70. Doamna Wolk nu s-a mai căsătorit niciodată.

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box