Stramosii nostri se tratau cu plante pe care le cunoastem si astazi, insa unele au disparut sau n-au fost niciodata studiate.Leacuri de la daci si romani

Stramosii nostri se tratau cu plante pe care le cunoastem si astazi, insa unele au disparut sau n-au fost niciodata studiate

In medicina traditionala româneasca exista plante si retete de sanatate transmise de la o generatie la alta. Nimeni nu stie cand au fost descoperite, vechimea acestora se pierde in negura vremurilor. insa nu e exclus ca leacurile sa le fi mostenit inca de la inceputurile poporului român, de la stramosii nostri daci si romani.

Medicina antichitatii se baza pe remedii vegetale, iar multe dintre acestea sunt si astazi valabile. Iata cum si cu ce tratau

  • Dacii, medicii moderni ai antichitatii

    Despre medicina geto-daca se spune ca se baza pe principii terapeutice foarte avansate, unul dintre acesta fiind acela al tratarii simultane a trupului si sufletului. Cu alte cuvinte, starea de spirit este un bun medicament, cu liniste sufleteasca si optimism se ajunge mai usor la vindecare. Cronicari ai antichitatii au fost impresionati de cunostintele dacilor, mentionand in scrierile lor plantele cu care se tamaduiau.

Au fost identificate cateva zeci de denumiri de plante medicinale, acestea avand actiune farmacologica diferita: calmant-anestezica, cicatrizanta, expectoranta, depurativa, antihelmitica. Geto-dacii foloseau si produse animale, organe si umori, precum si medicamente de origine minerala. Praful de calcar era utilizat ca hemostatic, buretii de mare uscati si macinati erau surse de iod, iar cenusa vulcanica se presara pe rani, grabind cicatrizarea.

Medicii stramosilor nostri erau si buni chirurgi, stapanind tehnici de trepanatie craniana, realizate cu instrumente chirurgicale adecvate. Aveau si reguli de igiena, localitatile erau alimentate cu apa potabila, iar pentru deseuri aveau gropi speciale. Medicina dacilor cuprindea si un capitol dedicat balneoterapiei, stramosii nostri tratandu-se cu apa izvoarelor termale in „statiuni balneare“.

Orice metoda terapeutica era insotita de ritualuri religioase, vraji si descantece, asistenta medicala fiind acordata in temple cu destinatie de spital, iar medicii erau si preoti.

  • Limba-boului, leacul dacilor raciti

    Dintre plantele folosite in scop medicinal in Dacia, cateva ne sunt foarte cunoscute si noua, altele n-au putut fi identificate, altele nu au fost inca studiate, iar altele au disparut pur si simplu. Iata cateva plante cu intrebuintari medicinale inca de acum 2.000 de ani, conform autorului I.H. Crisan, in cartea „Medicina in Dacia“. Boudathla (Limba-boului) are proprietati emoliente, sudorifice si diuretice.

Este recomandata contra guturaiului, bronsitei si retentiei urinare. Pentru a usura transpiratia se foloseste sub forma de infuzie sau decoct in rujeola si scarlatina. Medicina populara n-o intrebuinteaza. Cinuboila (Tigva-de-pamant) era folosita cu rol hemostatic, diuretic, antiasmatic, purgativ.

Astazi, se stie ca frunzele, fructul si radacinile acestei plante au efecte puternice. Se puneau cu sare pe ulceratii si pe gangrene. Radacina plantei curata pielea, indeparta vanataile si inflamatiile si spargea abcesele. Se considera ca este buna in epilepsie, apoplexie si ameteala. Buruiana cunoaste o larga folosire in terapeutica populara româneasca, mai ales radacina, intrebuintata ca hemostatic si impotriva durerilor de cap.

Daca se bea in cantitate mica, ajuta in muscatura de vipera. Are actiune diuretica si ajuta in rupturi de splina. Fructul este bun la raie si lepra, iar baut cu fiertura de grau, sporeste lactatia. Radacina rasa si amestecata cu untura rinceda este leac in chelie. Motii din Muntii Apuseni macerau radacina in rachiu si o aplicau pe locurile dureroase.

  • Menta si limbarita, folosite si azi

    La daci, frunzele plantei Dyn (Urzica-de-padure) vindeca muscaturile de ciine si ulceratiile gangrenoase. Se considera ca buruiana este buna la luxatii, umflaturi, parotidite, abcese. Frunzele, introduse in nari, opreau sangerarea. Era recomandata in tulburari menstruale, iar samanta, bauta cu vin indulcit, era luata ca afrodisiac.

Cu miere, ajuta in astm, inflamatia plamanilor si ca expectorant. Frunzele, fierte cu cochilii de scoica, tratau constipatia. Cu sucul plantei se facea gargara. Analizele de laborator au stabilit ca, intr-adevar, planta are actiune hemostatica si combate constipatia. Prin continutul in clorofila, regenereaza sangele. in salate, combate avitaminozele A si K. in medicina noastra populara, urzica e utilizata si in tratamentul reumatismelor.

Dileina era un bun calmant. Coadama (Limbarita sau Limba-broastei) era intrebuintata pentru actiunea astringenta, racoritoare, calma mancarimile. Planta a strabatut veacurile si se foloseste si azi pe la sate, insa in alte scopuri: paralizii si febra tifoida. Skiara se dadea pentru muscaturi de ciine sau de sarpe. Caropithla avea efect afrodisiac.

Mendruta (Strigoaie) este toxica, determina efecte hipotensive puternice. in industria farmaceutica este folosita la prepararea medicamentelor antihipertensive. in medicina populara, steregoaia e insecticid si trateaza raia. Fructul acestei plante, zdrobit si baut cu vin, foloseste celor cu dizenterie si colici.

Salia (Ciumafaie) era pentru retentie de urina, pietre la rinichi. sunt atestate proprietatile antiastmatice ale plantei, fiind folosita azi la fabricarea tigarilor antiastmatice. Calmeaza, combate raul de mare, e utila in Parkinson. Femeile de la tara fac cataplasme cu planta si le pun pe rani, iar frunzele le folosesc in insomnii.

  • Lumanarica si brusturele, leacuri de acum 2.000 de ani

    Diesema (Lumanarica) este utilizata in diaree, rupturi, dureri de dinti, spasme si tuse. Frunzele fierte in apa se pun, sub forma de cataplasme, pe umflaturi si arsuri. Plamadite cu otet, vindeca ranile. in medicina, florile sunt utile pentru proprietatile expectorante si emoliente, fiind recomandate in afectiunile cailor respiratorii superioare. Intra in compozitia ceaiurilor antibronsitice si pectorale. in medicina traditionala, lumanarica se da contra tusei, raguselii, tuberculozei si astmului, hemoroizi, lipsa poftei de mancare, reumatism, tulburari menstruale.

Sucul amestecat cu otet se foloseste contra migrenelor cu ameteala. Stirsozila (Fierea-pamantului), sub forma de cataplasme, cicatriza ranile, curata ulceratiile vechi. Fiarta si bauta, inlesnea evacuarea fierii. Sucul era prescris in afectiunile oculare si nervoase. Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati antifebrile, fiind cel mai bun inlocuitor al chininei.

Sub forma de prafuri sau de infuzie, se administreaza pentru fortificarea stomacului si combaterea febrei, regenerarea sangelui, in tulburari circulatorii, epuizare, ca stimulent al poftei de mancare sau in bolile de rinichi si ficat. Extern, se utilizeaza in dermatoze. in medica traditionala e luata pentru febra, arsuri stomacale, greturi, flatulenta, diaree, boli cardiovasculare.

Riborasta (Brusture) are actiune diuretica, hipoglicemianta si antiseptica, dar si laxativa, sudorifica si depurativa. Ceaiul de frunze de brusture este recomandat in bolile de stomac, guta, reumatism. Extern, brusturele ajuta in furunculoze, epistaxis, dezinfecteaza gura. Intra in compozitia unor uleiuri de par. La sate, frunzele de brusture trateaza ranile, ulceratiile.

  • Menta si codita-soricelului

    Duodela (Coada-soricelului), bauta in fiertura simpla sau amestecata cu otet si miere, inlatura inflamatiile si stimuleaza bila. Foloseste si astmaticilor sau melancolicilor. Fiertura de planta fara flori se ia in litiaza si guta. Sub forma de bai, trateaza problemele uterului. S-a constatat ca planta e un bun tonic, hemostatic, coleretic, antiinflamator si regenerativ. Cu uleiul esential al plantei au fost obtinute bune rezultate in bolile de piele.

Florile intra in compozitia ceaiurilor antiastmatice, laxative, antihemoragice, gastrice si calmante ale colicilor. Extractul si infuzia sunt adjuvante in inflamatiile ficatului si splinei. Planta este un bun medicament contra tusei si inflamatiilor bronsice. Se intrebuinteaza, de asemenea, in bolile vezicii urinare.

Stimuleaza activitatea stomacului. in medicina populara, planta este folosita contra durerilor de piept si in orice afectiune digestiva, curata sangele si ajuta in dureri de sale si hemoroizi. Tendila (Menta) avea utilizari in: vindecarea muscaturii de sarpe, fracturi, spasme, respiratie anevoioasa, colici, holera si paralizie. Bauta cu sare si cu miere, omora viermii intestinali. Cercetarile moderne au demonstrat ca planta are proprietati calmante.

Se recomanda sub forma de infuzii in gastroenterite, diaree cu varsaturi, colici si convulsii, hepatita, litiaza biliara si renala, dismenoree. Uleiul esential administrat extern actioneaza ca anestezic. Planta este puternic sudorifica, diuretica si fortifica sistemul nervos. Menta intra in compozitia mai multor preparate si ceaiuri medicinale.

Are o larga utilizare si in medicina populara româneasca: insomnii, dureri reumatice si deranjamente gastrice.

  • Plante terapeutice uitate

    Guoleta (Meiul-pasaresc) nu mai e cunoscuta ca leac la tara, insa dacii o foloseau la sfarimarea pietrelor de la rinichi. Chodela (Tamiita-de-cimp) era antihemoragic si cicatrizant. Frunzele se puneau in vin contra icterului, care trebuia sa se vindece in sapte zile. in 40 de zile, trata sciatica. Planta se dadea celor cu probleme hepatice, constipatie, colici. Elimina resturile din uter, usca ranile si vindeca herpesul.

S-a constatat ca planta are actiune diuretica, antispastica si laxativa, dar nu e folosita in medicina actuala. Aniarsexe (Iarba-saraca) se punea in vin si se dadea celor cu retentie urinara. Amestecata cu untdelemn, provoca transpiratia. Sucul plantei trata abcesele. Astazi, aceasta planta nu este considerata medicinala pentru ca nu a facut obiectul niciunei cercetari.

Usazila (Limba-ciinelui) era folosita la tratarea alopeciei si arsurilor, ca laxativ. S-a dovedit ca are actiune calmanta. in medicina populara, nu se foloseste. Sciare (Varga-ciobanului) se folosea la tratamentul fistulelor anale, negilor, frigurilor. Planta nu mai e folosita nici in fitoterapie, nici in medicina alopata. Priadila (Vita-alba) era considerata o planta diuretica, utila in durerile de splina, epilepsie, ameteli.

Pisate in vin, frunzele sunt aplicate si azi, extern, in luxatii. Planta n-a fost studiata de medicina stiintifica. in schimb, la tara e leac pentru cresterea parului si in paralizii. Propodila (Cinci-degete) era considerata un bun anestezic. Fiertura vindeca ulceratiile putrede ale gurii. Sub forma de gargara, inlatura inflamatiile faringiene.

Ajuta la diaree si dizenterie. Radacina macerata in otet, aplicata sub forma de cataplasme, vindeca herpesul. Planta mai era utilizata in anevrisme, umflaturi, calozitati si riie. Sucul radacinii tinere este bun la bolile de ficat si plamani, otraviri si hernii. S-a confirmat prin studii stiintifice ca planta contine tanin, ceea ce o face utila in diaree.

Avand si o actiune hemostatica, grabeste cicatrizarea ranilor si a ulceratiilor, favorizand, pe de alta parte, vindecarea gingivitelor si stomatitelor. in medicina noastra populara, nu se intrebuinteaza.

Distribuie si prietenilor

Multumim!

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box